IJC | Servicii premium de recrutare in Cluj-Napoca si Transilvania

Intalnesc din cand in cand situatii concrete care imi aduc aminte imediat de “Experimentul celor 8 maimute”. Pentru cei care nu il cunosc, am sa-l rezum in urmatoarele randuri.

Organizat in Marea Britanie, acum cativa ani, experimentul a inceput prin introducerea a 8 maimute intr-o incapere. Le vom numi maimute “initiale”.

In mijlocul incaperii se afla o scara, plasata sub un ciorchine de banane agatat de tavan. De fiecare data cand o maimuta incerca sa urce scara toate maimutele erau stropite cu un dus de apa rece. Asta facea ca maimutele sa se simta foarte prost. Dupa o vreme, de teama dusului cu apa rece, de fiecare data cand o maimuta incerca sa urce scara toata celelalte o atacau si o pedepseau fizic. Nu peste mult timp, nici una dintre cele 8 maimute nu mai incerca sa urce scara.

Una dintre maimutele “initiale” este scoasa din incapere, si inlocuita cu o alta. Le vom numi maimute “noi”. Nou sosita priveste o vreme grupul maimutelor initiale, scara si bananele. Incepe sa urce pe scara, pentru a ajunge la banane. Imediat toate celelalte maimute o ataca, si o smulg de pe scara. Desi maimuta “noua” nu are idee de ce este batuta cand incearca sa urce scara, renunta totusi la aceasta intentie.

O a doua maimuta “initiala” este scoasa din incapere, si inlocuita cu o alta maimuta “noua”. Noii sosite nu ii ia prea mult timp pana sa incerce sa urce scara. Evident, toate celelalte maimute o ataca, INCLUSIV prima maimuta “noua”. Aceasta nu stie, practic, de ce ataca a doua maimuta “noua”, insa participa fara ezitare la comportamentul colectiv.

Una cata una, toate maimultele “initiale” sunt inlocuite. In incapere se afla acum 8 maimute “noi”. Nici una dintre acestea nu a fost stropita vreodata cu apa rece. Nici una nu incearca sa urce scara. Toate vor ataca fara ezitare orice nou venita care ar intentiona sa urce scara, fara sa stie de ce.

Acum ceva vreme am aflat ca una dintre companiile care nu se afla pe lista noastra de clienti si colaboratori si-a schimbat managerul de resurse umane. Initiasem in alte doua randuri, pe parcursul anilor trecuti, discutii cu antecesorii manageri de HR ai respectivei companii. De fiecare data demersurile s-au incheiat cu “Multumim pentru propunerea dumneavoastra!”. Marturisesc faptul ca nu am inteles motivele circumspectiei si refuzului de a colabora, in conditiile in care domeniul in care isi desfasoara activitatea respectiva companie este unul dintre cele pe care le acoperim cu cele mai bune rezultate.

Noul manager de HR este o persoana cu ani buni de activitate in domeniu. Are in spate experienta mai multor companii respectabile, nationale si multinationale, atat in departamente interne cat si in firme de consultanta. Am lasat sa treaca o perioada in care sa cunoasca organizatia, nevoile si problemele acesteia. Am socotit ca un om nou va aduce cu sine o abordare mai deschisa. Cu siguranta cineva care a petrecut ani buni in consultanta poate sa inteleaga beneficiile unui recruiter extern intr-un domeniu specializat, ma gandeam. In plus, primisem recomandari pozitive in privinta respectivei persoane. Dar mai e vorba aia cu socoteala de acasa…

Desi aveam numarul de telefon mobil al persoanei, am ales sa sun prin secretariat. Explic in cateva cuvinte ca serviciile noastre constau in executive search, head huting si recrutare specializata. Spun ca stiu despre nevoile lor, si ca avem experienta cat se poate de relevanta in industria lor. Mi se cere oferta pe email. Raspund politicos ca nu avem asa ceva (doar nu vindem papetarie), ca noi oferim servicii premium, personalizate dupa nevoile clientului. Imi cere adresa website-ului nostru. Ii spun adresa, mentionez ca ar putea sa fie ceva probleme cu accesarea acestuia o zi -doua, dar ca poate fi vizitat. Ii cer un numar de telefon mobil, pentru a putea intra in contact mai usor pe viitor. Sunt refuzat – e mai bine sa vorbim in continuare prin secretariat. Ramane sa ne auzim intr-o saptamana sa programam o intalnire.

Trec cateva zile. Sun pe telefonul mobil. Ma prezint, intreb daca si-a facut timp pentru o discutie. Primesc o intrebare “Dar de unde aveti numarul acesta de telefon?”. Explic simplu ca un recruiter / head hunter are acces la informatii, dar ca este discret si nu-si dezvaluie sursele. Intreb daca prefera o discutie prin secretariat. Mi se raspunde ca da. Inchid, revin prin secretariat. Reiau ideile discutat prima oara. Dau de inteles ca astept o alta atitudine acum ca exista un nou manager de HR. Rezum experienta noastra relevanta si solicit o intalnire. Mi se spune ca se va analiza propunerea, si ca sa ne auzim peste trei saptamani.

Dau buna ziua, inchid telefonul. Imi vine in minte “Experimentul celor 8 maimute”. Ma gandesc la pozitiile deschise pe care le au. Stiu sigur ca duc lipsa de candidati buni, ceea ce de altfel e la ordinea zilei in cazul lor. Stiu ca au concurenta serioasa pe piata. Si iarasi imi vine in minte reactia familiara.

In ultimii ani compania respectiva a fost o buna sursa de specialisti bine pregatiti profesional, care dupa o vreme petrecuta acolo voiau sa plece. Stiam din ce motive, dar asteptam totodata cu interes o schimbare. Daca stau sa cantaresc bine, refuzul pe care l-am primit lasa lucrurile asa cum sunt. Ceea ce imi convine.

O.P.