De la un timp încoace văd din ce mai multe texte scrise de profesioniștii români. Fie că aleg LinkedIn, bloguri proprii sau reviste de specialitate, sunt mulți cei care au prins curaj să-și facă publice părerile pe diverse teme. E un lucru foarte bun, denotă încredere în sine și în abilitățile profesionale ale fiecăruia dintre ei. În destule cazuri, însă, abilitățile la nivel de exprimare, mai ales în limba engleză, lasă mult de dorit.
Greșelile de scriere nu sunt un lucru bun. Nici comentariile, la rândul lor, cu greșeli flagrante de exprimare și gramatică nu sunt în regulă. Când spun greșeli nu ”m-ă” refer la excepții (o greșeală rătăcită), chestiuni subtile sau de nuanță, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Privitor la textele/discuțiile în limba engleză, cele pe care le găsesc fără logică sunt situațiile în care toți participanții la discuție sunt români. Care este sensul acestui efort evident chinuitor? Un text, poate extrem de pertinent din punct de vedere profesional, scris într-o engleză plină de greșeli e compromis din start. Același lucru este valabil și în cazul profilelor de LinkedIn sau paginilor ”About” de pe bloguri/site-uri scrise într-o engleză îndoielnică. Dacă publicul și interlocutorii sunt români de ce să nu scrii mai bine în limba română?
Dincolo de asta și independent de limbă senzația dezamăgitoare pe care o produc greșelile e mereu aceeași. Percepția generală este că cineva își arogă fraudulos poziția unei persoane pertinente. Cu atât mai accentuată este această percepție în cazul emailurilor scrise în scop profesional!
Consider că modul de exprimare e un indicator al potențialului și abilităților profesionale în cazul oricărei persoane. Am observat, în timp, că nu sunt nici pe departe singurul care sunt atent la acest aspect. E important, util și îmbucurător că oamenii caută să exprime păreri și să aibă discuții pe teme profesionale. Este în egală măsură important ca, indiferent de limbă, să scrie corect.
*All mistakes in the cover image are intentional.
